Indraznesc sa vorbesc si eu pe scurt despre viata si minunile acestui mare stalp al Bisericii noastre: Sfatul Apostol Petru , era de neam iudaic, din Betsaida, o cetate mica din Galileea. El isi castiga hrana casei sale din osteneala mainilor, era un om simplu si neinvatat, insa temator de Dumnezeu, caci pazea poruncile lui.
Fratele sau, Sfantul Apostol Andrei, i-a spus: "Am aflat pe Mesia, care se talcuieste Hristos", apoi, l-a dus pe el la Iisus, care i-a zis: "Tu eşti Simon, fiul lui Iona; Tu te vei chema Chifa, care se talcuieşte Petru". Sfantul Petru crezand cu adevarat ca este Hristos, Cel trimis de Dumnezeu pentru mantuirea lumii, L-a urmat cu dragoste.
O asa mare credinta si dragoste a avut Sfatul Petru catre Domnul ca a indraznit sa mearga pe apa, ca sa vina la El. Dar fiind furtuna si simtind taria vantului, s-a temut si in acel moment a inceput a se afunda in apa si striga: "Doamne, mantuieste-ma pe mine!"Iisus, indata intinzandu-i mana, l-a luat si i-a zis: "Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?" Si l-a izbavit pe el si de putina credinta.
Cand arhiereii au venit sa il ia pe Hristos spre moartea cea de pe cruce, Petru si-a aratat ravna sa nu numai in cuvinte ci si in fapte, caci scotand sabia a taiat urechea dreapta slugii arhiereului.
Desi s-a lepadat de trei ori de Hristos, inainte de moartea pe cruce, prin adevarata pocainta s-a ridicat din caderea lui si s-a invrednicit a-L vedea pe Domnul dupa Invierea Sa.
Dupa Inaltarea la cer a Mantuitorului Sfantul Petru a fost martor la Pogorarea Duhului Sfant si a invatat si a propovaduit cuvantul lui Dumnezeu, aducand pe calea credintei "pe la trei mii de suflete".
In vreme in care Apostolii propovaduiau credinta in Dumnezeu, regele Irod i-a intemnitat pe cativa dintr crestii, ca sa ii omoare. Intre ei era si Apostolul Petru. Dupa ce l-au prins, l-au aruncat in inchisoare si au pus sa illpazeasca "patru straji de cate patru oameni fiecare. Crestinii au aflat lucrul acesta si se rugau din toata inima pentru izbavirea lui Petru. Intr-o noapte, inainte de ziua in care trebuia sa fie judecat de Irod, un inger al lui Dumnezeu i s-a aratat si temnita s-a umplut de lumina.
- Ridica-te degraba, i-a spus ingerul lui Petru lovindu-l usor peste coasta ca sa-l trezeasca.
Dintr-odata, lanturile i-au cazut de la maini. Atunci, ingerul i-a poruncit din nou:
- Incinge-te si incalta-te cu sandalele.
Petru a facut intocmai.
- Acum pune haina pe tine si urmeaza-ma.
Petru a iesit, urmandu-l pe inger, fara sa isi dea seama ce ceea ce se intampla era adevarat si nu doar o vedenie.
Dupa ce au trecut de straja intai si de cea de-a doua, au ajuns la o poarta de fier, prin care se ajungea direct in cetate. Poarta s-a deschis singura si au iesit afara. Au mers apoi pe ulita, dupa care ingerul s-a facut nevazut.
Atunci Petru si-a venit in fire si si-a spus :
- Acum am inteles ca Domnul a trimis la mine un inger care m-a scos din mana lui Irod.
Dupa aceea, s-a indreptat spre casa Mariei, mama lui Ioan, care se mai numea si Marcu. Acolo erau adunati niste crestini care se rugau.
Petru a batut la usa. O tanara slujnica, pe nume Rodi, a alergat sa vada cine era. A auzit vocea lui Petru si, de bucurie, nu a deschis, ci s-a dus in graba inapoi in casa ca sa le spuna vestea cea mare.
- Ai innebunit!i-au zis cei de fata.
Dar ea staruia ca spune adevarul.
- Poate ca este ingerul lui, isi dadeau ei cu parerea.
Intre timp, Petru tot batea in poarta. In cele din urma, i-au deschis. Iar cand l-au vazut, cu totii au ramas uimiti. El le-a facut tutror semn sa taca si le-a povestit cum l-a scos Domnul din inchisoare prin ingerul Sau."
( "Minuni ale Sfintilor Ingeri", ed. Egumenita, 2007)
Se spune ca lantul cu care a fost legat Petru in inchisoare si de care a fost eliberat cu ajutorul ingerului, tamaduia neputintele si gonea duhurile cele viclene, iar cel ce se atingea de acest lant se sfintea. Lantul a fost pastrat de credinciosii din Ierusalim, trecand de la unii la altii cu mula evlavie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu