Unirea Principatelor Romane ... transpusa in literatura vremii

UNIREA PRINCIPATELOR

transpusa in literatura vremii

1

- COLAJ DE VERSURI -

I. „Sub acest măreţ castan

Noi jurăm toţi în frăţie

Că de azi să nu mai fie

Nici valah, nici moldovean;

Ci să fim numai români

Într-un gând, într-o unire,

Şi să ne dăm mâni cu mâni

Pentru-a ţării fericire”

( "Juramant" – Vasile Alecsandri )

II. „ Suntem gemeni, măi fârtate

Din părinţi într-o dreptate,

Ca doi ochi la semănare,

Ca doi brazi la înălţare.

Azi la Milcov cu grăbire

Să-l secăm dintr-o sorbire,

Şi să tragem danţ premare

Peste vechile hotare.

Şi s-aducă sântul soare

Şi-acea zi de sărbătoare:

Danţu-n horă s-ocolească

Toată ţara românească!”

( "Rasunet la hora unirii"– Vasile Alecsandri )

III. „Timp dorit, zi de speranţe,

Fiu al ţarei, salutare!

România învestită

În veşminte de serbare,

Îţi doreşte, îţi urează

De mari fapte viaţă plină,

Şi se-nclină stelei tale

Ce străluce de lumină

( "Măriei sale domnului Alexandru Ioan I" - Grigore Alexandrescu )

IV. „Fă dar numele-ti să treacă

Între numele divine,

Celor ce au fost ai lumei

Nobili făcători de bine.

Secolul să te admire,

Şi cu noi să se fălească

Franţa, naţia cea mare,

Naţia cavalerească.

Căci e aspră datorie

Ce o naţiune impune,

Căci e grea, mult grea, coroana

Ce pe capul tău se pune.

Țara te salută, prinţe,

Cu plăcere şi iubire,

Şi-ţi încrede viitoru-i

Zâmbitor de fericire!”

("Pentru ziua intrarii sale in Bucuresti"–Grigore Alexandrescu )

V. „Frunză verde de migdale,

De la Milcov mai la vale,

Mai la vale şi la deal,

Pe ist mal şi pe cel mal

S-a întins o horă mare.

Iată şi Cuza călare,

Care strigă-n gura mare:

- Trageţi hora cu-n focare,

Din Carpaţi şi pân’ la mare.

Cuza-vodă să trăiască

Oştile să le mărească,

Pe ciocoi să-i umilească,

Țară mândră să croiască,

Pe călugări să-i dezrobească,

Cu moşii să-i dăruiască.”

( "Hora lui Cuza-Vodă" – FOLCLOR )

VI. „ Vin’, Moldovă, vino lele,

Vin’ la surioara ta;

Ți-oi da bunurile mele;

Orice am eu tot ţi-oi da.

Eu am mâinile legate;

Nu mă lasă să vorbesc;

Însă inima îmi bate

Cu tine să mă unesc!

Vino de priveşte – oltenii;

Vin’ de vezi pandurii mei;

Vin’ de vezi mehedinţenii

De sunt ca vrâncenii tăi.

Vom umplea Euxin şi Istru

De vapoare româneşti;

Vom fera, c-un bun ministru,

Căi din Iaşi la Bucureşti.

C-avem fier, cărbuni şi aur

Şi atâtea mari comori,

Ce n-aşteptat decât un faur

Să le ia din închisori.

Acvila acum ridentă

Să se-nalţe pe Carpaţi

Şi să plane-ndependentă

S-o privească ceilalţi fraţi.

O, ce mare bucurie,

Muma noastră când a şti

C-astăzi suntem în Dacia

Cum a fost când ne porni!

Ea sărmana-i necăjită;

Mai de-atunci e în nevoi,

Ş-alde lelea amărâtă

Cată şi ea tot spre noi.

Ǎst prilej n-o să mai vie,

Şi noi nu ne-om mai vedea

Duşmanii au să ne ţie

Pe grumazi a ne cădea.

Adu-mi, Doamne, pe Moldova

S-o răsfăţ în sânul meu;

S-o trec Oltul în Craiova…

Să mă strâng cu ea voioasă,

Să beau vinul de Cotnari,

Să-i dau vin de tămâioasă

Şi arbuzii de Boşari.

( „ Țara Românească către Moldova ” )

VII. „ Ardeleni, lumea ne vede!

România-n noi se-ncrede,

Căci de-acum românu-n lume

A fi vrednic de-al său nume!

Ura, fraţi, în fericire!

Ura, fraţi, într-o unire

Să-nvârtim hora frăţiei

Pe pământul României.”

( „Hora Ardealului’ – UN ROMÂN )

VIII. „ Sub acest măreţ castan

Noi jurăm toţi în frăţie,

Că de azi să nu mai fie

Nici valah, nici moldovan;

Ci să fim numai români

Într-un gând, într-o unire,

Şi să ne dăm mâni cu mâni

Pentru-a ţării fericire.”

( „Jurământ” )

IX. „Salut a ta ivire, o, stea mult aşteptată

Pe orizontul dacic de groşi nouri copleşit!

Unire, tu eşti farul pe marea tulburată,

Şi portul şi busola pentru naufragiat.

Pentru tine şi Elada şi Roma – odinioară

Au fost ceea ce fură: doi sori luminători;

Şi numai fără tine aşti sori se-ntunecă,

Perind c-acele stele ce cad noaptea din nouri.

America, această predestinată ţară,

Care produce planta ce-i zice Libertatea,

Prin tine, o, Unire, când hordele barbare

Ca un torent de flăcări tot globul pustia,

Armatele române erau învingătoare

Şi liberă şi tare iubită patria mea.

Prin tine, o, Unire, a rumpt a sale feare

Şi-a ridicat pe tronu-i Progresul şi Dreptatea.

A! dacă moşii noştri, atâta de eroi,

Al tău cult, o, Unire, n-ar fi despreţuit,

Am fi ceea ce suntem?...

Poporul român astăzi ar fi prea fericit!

Când Mihai Viteazul şi când Ştefan cel Mare

Luară drept deviză Unirea tuturor,

Atunci patria noastră era liberă, tare,

Şi respectat de lume stindardu-i tricolor!

Trăiască, fraţi Unirea!

Unirea e puterea;

Puterea e mărirea;

Mărirea, propăşirea.

Unirea e viaţa, lumina şi averea;

Unirea e fericirea!”

( "Unirea" – C.D. ARICESCU )