12 februarie 1894 se naste Otilia Cazimir

Otilia Cazimir, nascuta Alexandra Gavrilescu, la data de 12 februarie 1894, era cel de-al cincilea copil al invatatorilor Ecaterina si Gheorghe Gavrilescu. Si-a petrecut copilaria in satul natal, Cotul Vamesului, iar in anul 1898 se muta cu familia sa la Iasi, unde va locui tota viata sa. A urmat acolo, cursurile liceale si cursurile Facultatii de Litere si Filosofie, dar fara a sustine examenul de licenta. A debutat in anul 1912 în revista „Viaţa romaneasca” cand scriitorul Mihail Sadoveanu si criticul literar Garabet Ibraileanu i-au ales pseudonimul Otilia Cazimir, nume sub care va aparea intreaga sa opera. Scriitoarea a spus atunci: „Dati-mi voie sa va marturisesc, dupa atata amar de ani, ca numele acesta, pe care totusi l-am purtat cu cinste, nu mi-a placut niciodata. N-am nimic in comun cu eroinele legendelor germane, iar cea dintai Otilie pe care am intalnit-o în viata, fetita cu care am stat în banca in clasa primara, era proasta, grasa si buboasa ...”.

În copilarie a simtit lipsa prietenilor de joaca, dupa cum ea insasi marturiseste: „Am fost o fetita tare cuminte. Toti erau mai mari decat mine. Ma jucam singura. Ma sfiam de toţi. Uneori cantam. Alteori priveam gazele, pasarile, cand se topeau zapezile”.

S-a atasat intr-un mod frumos de copii si pe care ii iubea nespus,

scriind multe poezii pentru ei.

A colaborat cu publicatiile Insemnari iesene, Adevarul literar si artistic, Lumea, Bilete de papagal, Iasul nou, Iasul literar, Orizont, Gazeta literara, Cronica.

Intre anii 1937 - 1947 a indeplinit functia de Director al Inspectiei Teatrelor din Moldova si Basarabia, iar din anul 1946 devine colaboratoare permanenta a Editurii Cartea Rusa, unde stilizeaza traduceri din literatura rusa si sovietica. A tradus din literatura franceza (Maupassant), rusa si sovietica (Gorki,
Kuprin, Cehov, Fedin, Gaidar)

Din operele sale amintim:

Poezii

• Lumini și umbre, Editura Viața Românească, Iași, 1923
• Fluturi de noapte, Editura Cartea Româneasca, București, 1926
• Cântec de comoară, Naționala S. Ciornei, București, 1931
• Jucării, București, 1938
• Poezii, Fundația pentru literatură și artă „Regele Carol II”, București, 1939
• Catinca și Catiușa, două fete din vecini, Editura Cartea Rusă, București, 1947
• Stăpânul lumii, Editura Cartea Rusă, București, 1947
• Alb și negru, Editura Cartea Rusă, București, 1949
• Baba Iarna intră-n sat, Editura tineretului, București, 1954

Proza

• Din întuneric. Fapte și întâmplări adevărate. (Din carnetul unei doctorese), București, 1928
• Grădina cu amintiri. Și alte schițe, București, 1929
• Licurici. Cronici fantastice și umoristice, București, 1929
• În târgușorul dintre vii, Editura Librăriei Universala Alcalay, București, 1939
• A murit Luchi..., Fundația pentru literatură și artă, București, 1942
• Prietenii mei, scriitorii, E.S.P.L.A., București, 1960

La revista „Viata romaneasca” l-a cunoscut pe G. Topirceanu intre ei legandu-se o stransa prietenie si o adevarata poveste de dragoste.

Otilia Cazimir a decedat la 8 iunie 1967 la Iasi.
In casa memoriala "Otilia Cazimir" stau gravate pe o placa de marmura alba, montata pe un perete exterior al cladirii versurile ce transmit mesajul scriitorei care  a admirat permanent lumea cu ochii unui copil sensibil, fascinat de natura

Unde mi-e inima, florilor ?
Daruita-i de mult, tuturor ?
Cand o fi sa ma duc, sa ma duc,
Pentru voi am sa-ntarzii din mers,
Sa mai rup, sa mai fur, sa v-aduc
Cate-un gand, cate-un vis, cate-un vers ...