Putem spune ca intre 1944 – 1989 in Romania a avut loc un adevarat „holocaust” impotriva culturii romanesti, s-a desfasurat o ampla actiune de oprimare, şi chiar lichidare, a valorilor naţionale.
Primii vizati au fost istoricii Nicolae Iorga (ucis în noiembrie 1940) şi Gheorghe Bratianu. Din domeniul literaturii a fost Tudor Arghezi, care se bucura la vremea aceea de o larga audienţta, mai ales in randul tineretului.
Intre 1911-1913 Tudor Arghezi, colaboreaza la o serie de reviste, printre care Facla, Viata sociala, Rampa, Viata romaneasca, cu articole in care sunt dezbatute probleme ale vietii literare, sociale si politice. Ca prim redactor al ziarului Seara, el militeaza in articolele sale pentru neutralitatea Romaniei, a scris articole impotriva taberei politice conduse de partidul național liberal si de grupul de sustinatori ai lui Take Ionescu, care doreau ca Romania sa intre în razboi alaturi de puterile Antantei si detesta alianta implicita cu Rusia Imperiala.
In 1915 scoate revista Cronica, impreuna cu Gala Galaction, afirmandu-si aceleasi convingeri politice si sociale. In timpul primului razboi mondial ramane in Bucuresti iar in 1918 este condamnat si inchis la Vacaresti. Eliberat dupa un an de zile, personalitate puternica, Tudor Arghezi, continua scrierile sale literare si gazetare.
Se vehicula ca Tudor Arghezi era „rau credincios, dupa cum a fost si rau cetatean si mincinos tovaraş”. Era citat un articol in care poetul afirma ca „odata cu apariţia lui Hitler, in politica europeana se simte si <un vant de barbatie noua batand peste continent>”. Aceasta afirmatie a dus la publicarea unui atac in ziarul Scanteia, atac a lui Miron Radu Paraschivescu contra lui Tudor Arghezi, acuzat de atitudini politice reactionare. Declaraţia lui Tudor Arghezi ca era apolitic a fost pusa pe seama unei „metode perfide a fascismului in deruta”.
I se cerea lui Arghezi, „poetul tuturor trupitudinilor, sa taca”. Dar Tudor Arghezi nu era omul care „sa taca”. In 1943 la rubrica "Bilete de Papagal", publica zilnic cate o tableta. Ultimul articol, din 30 septembrie, cunoscutul pamflet antifascist "Baroane" ii atrage arestarea si internarea in lagarul de detinuti politici de la Targu-Jiu.
"Ce semeţ erai odinioară, dragul meu, de n-ai mai fi fost. Şi ce mojic! ce mitocan! Ce bădăran! Nu te mai recunosc. Parcă în hainele tale a intrat alt om şi parcă celălalt a plecat în pielea goală, pe undeva, prin ceruri ori iad.
Botul nu-ţi mai e aşa gros, fălcile ţi-s mai puţin dolofane şi ai început, Doamne!, să şi surâzi cu buzele alea groase, şterse de unsoare. Ceafa ţi s-a mai tras, guşa s-a mai moderat, burta caută un relief mai aproape de spinare. Nici părţile de dindărăt nu mai sunt atât de expresiv dominante, dedesuptul croielii scurte.
Cred că nu mai iei dimineaţa patru cafele cu lapte, o halcă de şuncă şi opt prăjituri, cu care ţi-ai pus din nou în funcţiune intestinul gros, anemiat de răbdări prăjite. Te umpluseşi bine, până la râgâială. Ţi-aduci aminte ce sfrijit erai pe când erai sărac şi cum ne pălmuia căutătura ta aţâţată după ce te-ai procopsit. Îndopat cu bunurile mele, nu-ţi mai dam de nas şi ţi s-a părut că eram pus pe lume ca să slujesc mădularele tale, burţii, guşii, sacului şi dăsagilor tăi: ăsta era rostul meu, a trebuit să-l aflu de la tine, flămândule, roşcovanule, boboşatule, umflatule.
Mi-ai împuţit salteaua pe care te-am culcat, mi-ai murdărit apa din care ai băut şi cu care te-ai spălat. Picioarele tale se scăldau în Olt, şi mirosea pănă la Calafat, nobilă spurcăciune!
I-auzi! Vrea să-mi fie stăpân şi să slugăresc la maţele lui, eu care nu m-am băgat rândaş nici la boierul meu. Vrea trei părţi şi din văzduhul meu, ca să răsufle în răcoarea mea numai el. Lasă-mă să-mi aleg stăpânul care-l vreau eu, dacă trebuie să mă robesc, nu să mă ia la jug şi bici, înfăşcat de ceafă, cine pofteşte.
Uită-te, mă, la mine! Baroane! Să ne desfacem hârtiile amândoi, eu zapisul şi hrisoavele mele, scrise pe cojoc, şi tu zdrenţele tale. Scrie pe ale tale Radu? Nu scrie!... Scrie Ştefan? ? Nu scrie!... Scrie Mihai, scrie Vlad, scrie Matei? Nu! Păi ce scrie pe cârpele tale? Degete sterse de sânge?
Mi-a ieşit o floare-n grădină, ca o pasăre roşie rotată, cu miezul de aur. Ai prihănit-o. Ţi-ai pus labele pe ea şi s-a uscat. Mi-a dat spicul în ţarină cât hulubul şi mi l-ai rupt. Mi-ai luat poamele din livadă cu carul şi te-ai dus cu el. Ţi-ai pus pliscul cu zece mii de nări pe stânca izvoarelor mele, şi le-ai sorbit din adânc şi le-ai secat. Mocirlă şi bale rămân după tine în munţi şi secetă galbenă pustie în şes. Şi din toate păsările cu graiuri cântătoare, îmi laşi cârdurile de ciori.
Începi să tremuri acum, căzătură. Aşa s-a întâmplat cu toţi câţi au umblat să-mi fure binele ce mi l-a dat Dumnezeu. Te-ai cam subţiat şi învineţit. Obrazul ţi-a intrat în gură, gulerul ţi-a căzut pe gât ca un cerc de putină uscată. Dacă te mai usuci niţel, o să-ţi adune doagele de pe jos. Ce floacă plouată-n capul tău! Ce mustaţă pleoştită! Ce ochi fleşcăiţi! Parcă eşti un şoarece, scos din apă, fiartă, de coadă, Baroane...
Publicat în Informaţia zilei, 30 septembrie 1943,
face parte din volumul Pamflete, Editura Minerva, 1979
Dupa eliberarea din lagar, va scrie "Bilete de papagal" si "Manual de morala practica". In 1948 Scrie articolul "Poezia putrefactiei si putrefactia poeziei" care determina eliminarea lui din viata literara a numelui si a creatiei sale.
Conducerea de partid a decis sa dea o riposta ferma. De aceasta data, sarcina de a-l „executa” pe Tudor Arghezi a revenit lui Sorin Toma care a scris un amplu articol in care sublinia faptul : „Datele pe care ni le ofera viata si scrierile lui Arghezi nu incurajeaza la optimism”, el fiind considerat un „model de critica marxista”.
Tudor Arghezi, cel incriminat de Sorin Toma, a fost interzis ca scriitor, toate carţile sale fiind trecute la „fondul special” al bibliotecilor.
Familia intraga a trecut prin momente grele, dar forta morala a scriitorului nu a slabit nici o clipa creand celor din jur echilibrul si linistea sufleteascanecesara.
Dupa scimbarea regimului politic Tudor Arghezi a fost "reabilitat". La 21 mai 1960, cand implinea 80 de ani, „Romania libera” anunta: „In cinstea acestei aniversari, statiile noastre de radio si televiziune au programat mai multe emisiuni speciale. Astfel, vineri se va transmite o emisiune literara intitulata <Omagiu maestrului Tudor Arghezi>. Studioul de televiziune Bucuresti va transmite in emisiunea sa de sambata un medalion <Tudor Arghezi>, care va cuprinde un cuvant introductiv rostit de acad. Tudor Vianu şi prezentarea unor documente privind aspecte din viaţa maestrului, precum si recitari din opera sa poetica”.
De asemenea, in centrele regionale si in alte orase din tara s-au organizat conferinte publice consacrate operei lui Tudor Arghezi.
"Ceea ce trebuie sa ni se ceara si ceea ce vom da negresit este, in totul, o nuanta, un fel de temperament, si-i de ajuns si atat, de vreme ce in aceasta nuanta incepe si eclusivismul ei". Se incearca o sinteza, o literatura aplicata, reunind " intr-o singura imagine" activitati "ce se numesc politice"cu altele care poarta eticheta de literare sau artistice". intr-un profil inclus in al doilea numar al revistei, Amicul meu Tudor Arghezi, Gala Galaction vine cu precizari de atitudine, asociind idealulde exprimare libera si adevar, vietii cotidiene, teluri de arta. ... Articolele lor, in special pamfletele argheziene sunt veritabile documente de epoca, acte de acuzare privind realitati politice, sociale si culturale, spunea Constantin Ciopraga
Surse:
Mitzura Arghezi, Tabel cronologic al operei lui Tudor Arghezi, Bucuresti, Editura Minerva
Constantin Ciopraga, Literatura romana intre 1900 si 1918, Bucuresti, Editura Junimea
Mihai Ungheanu, Holocaustul culturii romane.1944 – 1989, Bucuresti, Editura D.B.H., 1999
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu