Maria Tanase - "pasarea maiastra" a cantecului romanesc

Despre Maria Tanase s-a scris mult si de fiecare data cu aceeasi pasiune si dragoste. Cele mai frumose cuvinte pe care le-am putut auzi despre aceasta "pasarea maiastra" a cantecului romanesc sunt rostite de Nicolae Voiculet 

„Artiştii sunt îngeri ai divinităţii pe pământ cu misiunea de a apropia natura umană de natura cerească şi de cel mai înălţător sentiment – iubirea. Sunetul mi-e rugăciune, România mi-e sufletul. Mulţumesc pentru deosebită ocazie de a readuce în memoria publicului personalitatea marii noastre artiste Maria Tănase. Adresez mulţumirile mele şi celor care ne-au acordat sprijinul pentru derularea acestui proiect generos, oameni de cultură, oameni de afaceri, autorităţi publice şi parteneri media”

In 1913, la 25 septembrie, s-a nascut in vechea mahala a Caramidarilor din Bucuresti al treilea copil al Anei Munteanu si al lui Ion Coanda Tanase. 

Anei Munteanu, mama Mariei Tanase

Ion Coanda Tanase, tatal Mariei Tanase

Mama, originara din Ardeal,  tatal oltean din Mierea Birnicii, au avut o viata simpla, de tarani autentici, cu bucurii dar si cu greutati.

"Copilăria mi-a crescut printre astfel de oameni, printre ţărani, de la care am învăţat să şi cânt, în grădină, la tata. O copilărie foarte interesantă, exact ca a orică­rui copil din mahala. Fără "mămicule" şi "tăticule"... Copilărie preocupată de ce însemna pentru tata neca­zuri şi bucurii. Dacă se înteţea vijelia şi ridica rogoji­nile după sere, se întrista toată casa. Când urmau zile geroase şi nu se puteau aerisi brazdele de răsaduri, era ce putea să fie mai groaznic."

Inca de mic copil iubea cantecul, ii placea sa auda la tarani melodia autentica, sa vada cum bateau ritmul cu piciorul, insa  "Cine a anticipat cântecul a fost tata. Când petrecea mai târziu, noap­tea, trimitea pe mama să mă tre­zeas­că: "Ad-o pe aia mică". Nu-l ducea la culcare până nu mă sculam să-i cânt. Aveam şase, şapte ani, şi cân­tam ce învăţam de la ţărani. Auzeam într-o zi un cântec, a doua zi cântecul se repeta şi eu îl ţineam minte. De fiecare dată când îi cântam nopţii lui petrecăreţe, îmi dădea 20 de lei de hârtie, bani pe care-i băgam sub pernă şi pe care, bine­înţeles, nu-i mai găseam a doua zi... Era foarte drăguţ Moş Tănase. Frumuseţea era însă că n-aveam glas.
În schimb, sora mea avea o voce splendidă, de-o rară pu­ri­tate, iar fratele meu cânta iarăşi foarte frumos. Eu cân­tam cu respiraţia tăiată, mă opream la jumătatea cu­vântului să mi-o reiau, loveam cuvintele unul într-altul, neavând altă grijă decât să scap mai repede şi să mă duc să mă culc. De câte ori trimetea după mine, mama o propunea pe sora mea: "Lasă că-ţi cân­tă Aurica". Răspunsul lui Moş Tănase era acelaşi: "Ad-o pe aia mică". Pe jumă­tate adormită, mă înfăţi­şam. Mă punea pe genunchi. Începeam să cânt..."

La 8 ani a urcat pentru prima ora pe scena in timpul serbarii de sfarsit de an a Scolii primare nr. 11 de la Caminul Cultural “Caramidarii de Jos”.

La 15 de ani s-a remarcat prin frumusetea ei naturala participand la Miss Romania.

La 17 de ani a plecat de acasa si s-a angajat casiera la un mic restaurant din Bucuresti. Aici ea canta si incanta cu vocea ei pe cei ce o ascultau. A fost descoperita de Sandu Eliad care o ajuta incontinuare si o incurajeaza in cariera muzicala.

La 21 de ani, debuteaza la teatrul de revista Carabusul condus de Constantin Tanase. Paraseste teatrul cateva luni mai tarziu pentru ca n-a vrut sa apara in fata oamenilor in pantaloni scurti si pene. 

"În a doua revistă, mi s-a pregătit un cache-sexe cu pene de struţ, sutien, pantofi de lamé şi o pă­lărie gen french-cancan. Cum să mă îmbrac aşa eu, care veneam din­tre răzoare şi bibilici?... În ajun de premieră, mi-am făcut bocceaua şi am plecat. Pe afiş eram de astă dată: Mary Atanasiu. Mai târziu, am vă­zut spectacolul. Pe trepte, baleri­nele, cu derierele goale şi cu clo­poţei, trăgeau din­tre picioare un fel de eşarfă care, ex­pusă, mână de la mână, la ram­pă, era pentru ochi şi suflete simbolul cre­din­ţei noastre naţio­nale. Acest ma­gis­tral final, să-i zicem epo­peic, îl încheia Tă­­na­se, care purta că­maşă naţională pe deasupra, iar pe sub ea, destul de vizibilă, o cămaşă cu "Bonjour" pe piept."

In 1934 imprima prima romanta "Mansarda" de Nello Manzatti, la casa de discuri "Life Record". O alta imprimare ce va avea un succes grandios va fi cu piesa "Nunta tiganeasca". Colaboreaza apoi cu casa de discuri Columbia si sub indrumarea lui Constantin Brailoiu si a lui Harry Brauner inregistreaza alte melodii nemuritoare: "Cine iubeste si lasa" si "Mi-am jurat de mii de ori".

In 1938, pe 20 februarie, debuteaza la emisiunea "Ora satului" difuzata la Radio Romania si sustine un program muzical, fiind acompaniata de taraful Ion Matache. Din acel moment avea sa devina cea mai cunoscuta interpreta de muzica populara.

In septembrie 1938, Nicolae Iorga a invitat-o sa cante la inchiderea cursurilor de vara ale Universitatii populare de la Valenii de Munte. Atunci, marele istoric numit-o "pasărea măiastră" a cantecului romanesc. 

In acelasi an, Maria Tanase, acompaniata de maestrul Grigoras Dinicu, participa la o audienta la Hanul Ancutei.Din juriu faceau parte nume celebre ca Constantin Brailoiu, Mihail Jora, arhitectul George Cantacuzino. Atunci marea voce romaneasca a fost aleasa în unanimitate sa reprezinte cantecul popular romanesc pe continentul american, la Expozitia Internaţionala de la New York.

Astfel, in 1939, Maria Tanase are onoarea de a reprezenta cantecul popular in America, unde va concerta in fata presedintelui american Franklin Roosevelt, cat si a sculptorului Constantin Brancusi.

Atunci a luat nastere o noua dragoste: ea, la doar 26 de ani, abia intrata pe drumul carierei, el la 62 de ani, un sculptor de renume international, aflat in plina maturitate artistica. El ii declara dragostea asa cum doar Constantin Brancusi ar fi putut sa o faca:

“Când te ascult cum le zici, Mărie, aș fi în stare să dăltuiesc pentru fiecare cântec de-al nostru o Pasăre Măiastră! Auzi tu, fată, mă înțelegi? Vezi, tu, Mărie! Am colindat toată lumea, mă cunoaște tot pământul prin ce m-am priceput să fac, dar când aud cântecele noastre, mă apucă un dor de țară, de oltenii tăi și-ai mei, de apa tânguitoare a Jiului, de satul meu… Auzi? Mă-nțelegi?”

Iar ea ii raspundea prin cantecul sau plin deesenta  romanismului pe care si Brancusi o ingloba in sculpturile sale.

Insa, personalitati diferite, cu drumuri diferite in viata, Maria Tanase rupse aceasta relatie. 

“Un artist nu trebuie să se însoare, fiindcă poate fi masacrat de femeia lui, care se lăbărțează, încearcă să-l subjuge și să-l transforme în eroul papucului. Bărbatul pleacă în bătălii, moare ca ostaș, se ia de piept cu viața. Femeia lui trebuie să aștepte, ca Penelopa, întoarcerea lui Ulysse”, spunea Brâncuși unor cunoscuți, în anul în care Maria l-a părăsit. Probabil și din această cauză a și considerat că iubirea lor “a venit la momentul oportun și a durat exact cât trebuia, până când ne-am plictisit definitiv unul de celălalt”.

Suzana Doicescu (soția arhitectului Octav Doicescu), Constantin Brâncuși și Maria Tănase

In octombrie 1940, cu ocazia unui turneu in Turcia, a fost desemnata cetatean de onoare al acestei tari. Sunt articole care spun ca a mers la Istanbul sub acoperirea unui turneu de 60 de zile si ca acolo s-a intalnit cu Alfred de Chastelain, spion britanic SOE,pe care il cunostea dinainte de razboi cînd era profesor la Universitatea din Bucuresti.

In perioada razboiului, a participat la spectacole pentru raniti, in spitale, alaturi de nume celebre ca George Vraca si dirijorul Ionel Perlea. 

In decembrie 1943, cu ocazia sarbatorilor de Craciun, a fost invitata sa cante in fata suveranilor Mihai I si Regina mama, Elena, a maresalului Ion Antonescu si a membrilor Guvernului roman.

In octombrie 1946, canta la infiintarea noii fundatii a Societatii Romane de Radiodifuziune, eveniment la care particpa si violonistii Ion Voicu si Ion Fotino si pianista Maria Fotino.

In anul 1950 Maria Tanase se casatoreste cu juristul Clery Sachelarie, despre care Florentina Vlad, prietena Mariei Tanase: spune ca "S-a casatorit tarziu, la 37 de ani cu un prieten care ii statuse aproape si care o asteptase ani de zile. Pentru ca n-a putut sa aiba copii, in 1960 a adoptat o tanara de 16 ani, Minodora Nemes."

In 1952 devine profesoara la Scoala medie de muzica nr. 1 din Bucuresti. 

In aceasta perioada lanseaza piesele „Dragi mi-s cantecele mele” si „Aseara vantul batea”. 

In 1955 este distinsa cu Premiul de Stat iar in 1957 primeste titlul de Artist emerit.

In 1958, imprima la Electrecord, in limba franceza, cantecele „Doina de Dolj”, „Cine iubeste si lasa" „Uhai, bade” şi „Iac-asa”. Acestea, alaturi de alte piese ale sale in limba romana, sunt incluse pe un disc editat în colaborare cu casa franceza „Le Chant Du Monde”, ce primeşte in 1965 trofeul „Grand prix du disque” din partea Academiei “Charles Cros” din Paris.

În primavara anului 1963, in timpul unui turneu la Hunedoara, i s-a facut rau si a asa a aflat ca are cancer la plamani. Se intoarce in Bucuresti si scrie un testament:

TESTAMENT

Las toata averea mea mobila, ce se va gasi in patrimoniu la data decesului meu, surorii mele Aurica Tanase si sotului meu Clerah Sachelarie, cu acelasi domiciliu ca al subsemantei, pe care-i rog sa ia hotarari numai impreuna privind averea ramasa. Daca fratelui meu Stefan Francois Tanase ii va face placere vreun obiect indiferent de valoarea lui, rog pe sora mea si sotul meu sa i-l daruiasca spre calda si duioasa amintire "

Nepotilor mei celor trei copiii ai fratelui meu si celor trei copii ai surorii mele le las toata dragostea mea de mama. Pe baietii fratelui meu si sorei mele precum si pesotul Stefaniei ii implor cu cuvant de moarte sa nu fumeze de aci incolo si sa-l iubeasca pe nenea Clery cum m-au iubit pe mine si cum eu i-am iubit pe ei.

Las cu cea mai aproga dorinta a mea ca ritualul inmormantarii mele sa nu formeze obiectul vreunei vulgare actini ci sa fie sobru.

Dupa moarte, corpul nescaldat, numai sters cu alcool sa fie la dispozitia medicilor daca vor considera ca este cazul sa se foloseasca de el la autopsie. Una din cele doua camasi albe de matase pe care le am in dulap sa fie puse pe sub rochia de pichet alba ce se gaseste la spital si care se butoneaza in spate. Pe cap sa-mi puna pichetul de coltar alb iar in picioare ciorapi albi scurti.

Cu limba de moarte ii rog sa nu aduca nimanui la cunostinta despre moartea mea cu exceptia oficialitatilor si in orice caz inmormantarea sa fie anuntata cu o zi mai tarziu chiar celor ce m-au cunoscut. Nu vreau mascarada. Sa nu mi se faca parastas decat la sase saptamani. Sa-mi care apa cu cofa si sa se inchine cineva la cimitir in fiecare zi timp de sase saptamani.

Sa nu vina la slujba mea religioasa niciun popa afara de preotul si parintele Bejenaru Vasile din suburbia Caramidarii de Jos, raion Nicular Balcescu, caruia ii sarut mainile pr ultima data ca atunci cand mamei si tatalui meu le era greu, s-a oferit sa-mi fie tata si mama. Ii multumesc in veci pentru tinuta lui curata si pentru omenia de care a dat dovada cum se cuvenea tot timpul vietii sale.

Daca se va putea si nu va fi greu as vrea ca pe un drum secetos si dornic de apa sa se faca o fanatana si in loc de acele parastase, pe care le interzic, din cand in cand sa fie ajutat cate un student si o studenta cu plata cantinei sau a posibilitatilor de masa si sa nu fie nimeni trist.

Le doresc viata lunga si sanatate tuturor acelora pe care i-am cunoscut, chiar daca unor le-am stat greu in drum si au considerat sa ma cunoasca dupa placul lor si nu dupa caracterul si firea mea.

Imbratisez pe toti si doresc sa le fie viata imbelsugata, linistita,sanatoasa si in voie buna!

In anul 2005 visul Mariei Tanase se implineste, cu ajutorul primariei orasului Mangalia, fiind construita,  la 42 de ani de la moartea artistei, o fantana ce ii poarta numele, situata la intrarea in Saturn.

La 22 iunie 1963 moare la Spitalul Fundeni, fiind condusa pe ultimul drum intr-un car cu boi de un numar urias de oameni care au iubit-o.

"Muzica pe care a înnobilat-o punându-şi amprenta unică, mulţimea care a inundat Calea Victoriei conducând-o spre locul de veci, confirmă - dacă mai era nevoie - că valoarea mult iubitei Maria rămâne, iar răutăţile unor persoane mărunte nu-i pot umbri efigia iconică.” (Margareta Paslaru)


surse: 

• historia.ro
• "Maria cea fara de moarte" de Gaby Michailescu
• radio romania.ro