La 5 februarie 1858 se stinge din viata Alecu Russo

La 17 martie 1819 se naste Alecu Russo, in familia unui boier de vita veche de pe valea Bacului, in Basarabia. Copilaria si-a petrecut-o la tara, scriind mai tarziu in "Amintiri", despre un frumos sat basarabean, "raschirat intre gradini si copaci pe o vale a codrilor Bicului", unde "mosnegii spuneau de turci si tatari… de Ileana Cosinzeana, de fratii din luna, de lupte si navaliri", ca si de vitejia "celor Novaci, de raul carora urdiile tataresti nu se puteau in Bugeac cu prada in Tara Leseasca". Este momentul in care s-a intiparit in sufletul lui dragostea pentru tara ce il va face sa revina pe pamanturile natale dupa o lunga absenta. Dupa moartea mamei sale, in 1829, tatal sau il trimite la studii in Elvetia, unde invata limbile franceza si germana. 

Inca din tinerete se dovedeste a fi cu un deosebit simt al dreptatii si egalitatii, un iubitor al natiei sale si al locuitorilor ei. In 1840 Alecu Russo scrie in limba franceza "Iasii si locuitorii lui la 1848", "Studie nationale".

Jassy et ses habitants 
en 1840 par A. Russo

Majoritatea celorlalte lucrari au fost scrise in limba franceza si au aparut postum in traducerea lui Alecsandri si a lui Odobescu: 

"Iasii si locuitorii lui in 1840" este un tablou de epoca al societatii moldovenesti, 

"Piatra Teiului" si "Stinca Corbului" - insemnari de calatorie,  

"Palatul lui Duca Voda" este o scrisoare adresata lui V.Alecsandri, vadeste gustul artistic a lui Alecu Russo si cunostintele-i adinci in domeniul arhitecturii, pe care le aplica la descrierea palatului ruinat al domnitorului,

"Decebal si Stefan cel Mare" - o paralela literara intre doua din cele mai remarcabile figuri ale istoriei noastre, in care autorul apreciaza meritul acestor personalitati legendare.

In perioada 1841-1848, el este functionar la Tribunalul Districtual de la Piatra Neamt (post incredintat de insusi Domnitorul Mihail Sturdza), face cunostinta cu mai multi intelectuali ai vremii, printre care si Nicolae Balcescu. Participa la miscarea revolutionara din Moldova alaturi de V. Alecsandri si in urma esecului acesteia, Russo pleaca o perioada in Ardeal, pentru ca apoi sa se stabileasca la Paris.

In 1850 apare in "Romania Viitoare", revista politica a romanilor exilati la Paris, Cântarea României, scrisa in limba franceza: „Dar ceea ce ar ajunge a face din Russo unul dintre numele mari ale literaturii noastre e tânguirea intitulată «Cântarea României» ... E o scurtă ochire asupra trecutului țării, în toată vitejia și durerea ce cuprinde, cu blesteme de profet fanatic împotriva ticăloșilor timpului de față și cu perspective limpezi deschise asupra viitorului. O simțire tot atât de aleasă pe cât de puternică, o mare putere de a concretiza în icoane gândurile de păreri de rău sau de speranțe dau acestei scurte bucăți o valoare pe care unii n-au atins-o și n-o ating, și nimeni, în curgerea vremurilor, n-a mai găsit astfel de accente pentru a mângâia și îmbărbăta maica în suferință, «țara cea dragă», și în același timp, pentru întâia oară se caută în desfășurarea venimentelor ce alcătuiesc istoria noastră un rost filosofic“ (Nicolae Iorga). 

Este primul poem in proza din istoria noastra literara fiind o vibranta imagine a istoriei nationale. Textul cultiva un profund sentiment patriotic si un vadit mesaj pe linia programului "Daciei literare". A vorbi de Romania intr-un moment cand ea nu exista, insemna a da glas si expresie idealurilor generatiei de la 1848, adica dobandirea independentei si unitatii nationale.

La 5 februarie 1858 se stinge din viata unul din valorosii nostri scriitori dar si unul dintre ideologii generaţiei de la 1848.