Despre planetele din Sistemul Solar - 1

Data de 13 Martie este foarte importanta in Planetologie. Studiul stiintific al planetelor, satelitilor si sistemelor planetare, in special cele din Sistemul Solar si a proceselor care a dus la aparitia lor a fost pasiunea multor oameni de stiinta, de-a lungul timpului.

• In 1781, astronomul englez Sir William Herschel a descoperit planeta Georgium Sidus, cunoscuta ulterior sub denumirea de Uranus.

Uranus este un gigant planetar inghetat, este a treia planeta ca marime din Sistemul solar. Ca si celelalte planete gigant, are un sistem de inele si numerosi sateliti naturali ( are, oficial, 27 de sateliti care au fost botezati dupa personaje din piesele lui William Shakespeare si Alexander Pope.). Uranus este a saptea planeta de la Soare, orbitand in jurul lui la o distanta de 1.9 miliarde de mile. Un an pe Uranus dureaza 84 de ani pamantesti.

• In 1930, Clyde W. Tombaugh, astronom american, anunta descoperirea planetei Pluto

Din 2006 este considerata o "planeta pitica" si membru a centurii Kuiper. In momentul descoperirii se credea ca masa lui Pluto este comparabila cu cea a Pamantului si a fost clasata ca fiind cea de-a noua planeta din sistemul nostru solar. Dupa mai multe studii, s-a descoperit ca de fapt, ea are doar 0.2 % din masa Terrei si doar 66% din volumul Lunii. Pe parcurs au mai fost descoperite si alte corpuri celeste, tot sferice, de dimensiuni comparabile cu Pluto care nu puteau fi clasate ca fiind planete. Astfel s-a creat o noua categorie de "planete pitice" in care au fost incadrate toate acestea.

O planeta pitica trebuie sa execute o miscare de revolutie in jurul Soarelui si nu poate fi satelitul unei alte planete (atribut care "descalifica", de exemplu, Luna, de la a fi catalogata drept planeta pitica).
In sistemul nostru solar 5 corpuri ceresti sunt recunoscute drept planete pitice:

1. Eris, care a fost descoperita in 2003
2. Ceres, observata in 1801
3. Pluto, descoperita in 1930
4. Haumea, vazuta in 2004
5. Makemake, observata in 2005.