miercuri, 30 aprilie 2014

1 mai istoric - Recunoașterea Mitropoliei Țării Românești

Una din institutiile importante in evul mediu a fost biserica. In opera de consolidare a statului si a independentei sale, institutia ecleziastica a sprijinit domnia. Dupa intemeierea statului medieval domnia organizeaza mitropoliile, prin care se legitimeaza statul medieval de sine statator. In ultimele decenii ale secolului al XIV-lea apare si in Tara Romaneasca o ierarhie superioara ortodoxa . Religia ortodoxa a constituit un element de unitate si solidaritate, Ortodoxia fiind religia romanilor din toate cele trei tari romane.
Nicolae Alexandru, fiul voievodului Basarab I si al doamnei Margareta, a fost domnitorul Tarii Romanesti in acea perioada de consolidare statala. Desi Cancelaria Papala l-a considerat credincios bisericii catolice, spunand despre el intr-un document de la 17 octombrie 1345 ca ar fi "ajuns să cunoască drumul adevarului, prin imbrătisarea credintei catolice”, el rezista la presiunile politice si religioasesi intemeiaza in 1359 mitropolia dependenta de Bizant.
Domnitorul Nicolae Alexandru
Exista o mitropolie inca din vremea tatalui sau, Basarab I, unificarea Tarii Romanesti fiind insotita in mod firesc de unificarea Bisericii de pe teritoriul tarii. Domnul Nicolae Alexandru a cerut stramutarea acestei mitropolii la Curtea de Arges pentru a cuprinde intreg teritoriul Ungrovlahiei. Stradaniile lui vor fi incununate prin recunoaşterea Mitropoliei Ungrovlahiei de catre Patriarhia din Constantinopol la 1 mai 1359. Primul fiind Mitropolitul Iachint care se va bucura de o carmuire lunga si rodnica pana la 1372. Este important de subliniat ca hotararea Sinodului Patriarhiei ecumenice din mai 1359 nu creează o situatie noua, ca in cazul popoarelor nou convertite la crestinism, ci este vorba de o reorganizare în sanul aceleiasi Biserici ortodoxe, prezente de secole pe acest teritoriu. Ea nu face decat sa aprobe stramutarea mitropolitului Iachint „in scaunul a toata Ungrovlahia”, indemnand pe slujitorii Bisericii „sa i se supuna lui, ca un adevarat pastor, parinte si dascal al lor, si sa primeasca bucuros si sa implineasca toate cate va spune, va sfatui si va invata cu privire la folosul sufletesc, pastrand neschimbat in viitor, pururea, incredintarea si fagaduinta fata de sfanta, catoliceasca si apostoleasca Biserica a lui Hristos pe care a facut-o acest voievod de prea bun neam”.

Manastirea Curtea de Arges
Manastirea Curtea de Arges


surse:
  • Istoria romanilor din cele mai vechi timpuri pana la Revolutia din 1821, ed. Didactica si pedagogica, 1993
  • Istoria ortodoxiei romane

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Facebook